Poezie Facă-se mereu doar voia Ta!

Adeseori rămân fără cuvinte

Şi mut privesc albastrul sidefiu,

Mă împresoară-aducerile-aminte,

Îngenunchind în faţa Ta, Părinte,

Te rog să ierţi trecutul meu pustiu.



Privind în timp, tot trupu-mi se-nfioară

Şi-n adieri, simt Duhul revărsat,

Un bob lăsat în vatra lui să moară,

Născând lăstar în caldă primăvară,

Aşa sunt eu, căci Doamne, m-ai salvat.



Nu mai doresc să-mi amintesc suspinul,

Obrazul supt de grijuri şi nevoi,

Isus primit-a-n locul meu veninul,

În cupa-ntinsă, noi am pus pelinul,

Iar El în schimb, murit-a pentru noi.



Prin harul Tău nemărginit de mare,

De mii de ani, prin sfintele-Ţi sorginţi,

Isuse scump, Tu ne-ai adus salvare,

Ne-ai îmbrăcat în strai de sărbătoare

Şi jertfa Ta, ne-a transformat în sfinţi.



Nu că am fi, căci Doamne fără Tine,

O ştim prea bine, nu avem valori,

Ce sunt, ce am, Isuse-Ţi aparţine,

M-am lepădat de lume, chiar de mine,

Căci vreau Isus, să Te revăd în zori.



Când vei veni în lume-a doua oară,

Aş vrea Isuse drag, Tu, Domnul meu,

Să poposeşti în mica odăioară,

În inima ce tainic se-nfioară,

Ştiind că-i trece pragul, Dumnezeu.



Păstrează-mă curat pentru vecie,

În orice-mprejurare Te-oi chema

Şi în necaz, dar şi în bucurie,

Voi spune ne-ncetat: ”Mărire Ţie!”

Şi: “Facă-se mereu doar voia Ta!"



11/07/12, Barcelona