Poezie Visurile mele

O nouă zi,plină de încercări ,la şcoală sunt scos la tablă ,la mate

nu ştiu cât fac radical din 4 şi iau patru.

Încerc să explic profesorului,

că nu-i aşa impotantă matematica,

şi doar visurile mele care trebuie realizate.

Toţi încep să râdă...ca de obicei

cum fac ei de fiecare dată

când le vorbesc de visurile mele.



Geofrafie,din nou în faţă,iar mă ascultă,

nu ştiu mai nimic,decăt să le vorbesc.

Despre ce?Ştiu,despre visurile mele,despre dealurile,munţii,câmpiile,

pe unde eu călătoresc!

Dar...văd că toţi de mine râd,şi proful râde pe sub mustăţi,

apoi îmi spune:"e de ajuns,

şi e posibil ca în vară,să ne revedem,

poate te trezeşti,nu m-ai călătoreşti!



Gata,am terminat şcoala pe azi,

o să mă închid în camera mea,

şi-o să vorbesc prietenilor mei adevăraţi,

despre visurile mele...cum care prieteni?

păi,perna care mi-a şters lacrimile,

de căte ori plângeam,

pereţii ce zilnic mă ascultă,

când le vorbesc despre visurile mele,

şi hîrtia pe care le scriu,

şi mă alină zilnic,

şi-mi răspund în tăcere,

când le vorbesc...despre visurile mele.