Poezie sarea (2)

Va amintiti, de cand eram copii,

Povestea fascinanta, cu sarea in bucate,

Cum noi ne minunam ,de cum ar fi,

Ca sarea e mai buna decat toate.



Credeam si noi atunci ca imparatul

Ca dulcele e mult mai de valoare,

Dar cand ajuns-am sa citesc cuvantul,

Am inteles cu adevarat ce-nseamna sare.



Cand DUMNEZEU a poruncit lui Moise,

La jertfe si la darurile de mancare,

Sa nu lasi sarea sa lipseasca,

Ci orce jertfa s-o sarezi,cu sare...



Dar cand veni MANTUITORUL lumii,

EL FIUL DUMNEZEULUI CEL MARE,

Le zise ucenicilor pe munte;

Voi,trebuie ca sa fiti sare...



Acest pamant care-i in degradare,

Cu oameni si cu patimi de tot felul,

Voi trebuie sa aduceti alinare,

Si sa dati gust.Acesta este telul.



Vorbirea sa va fie dreasa,

Cu sarea din Cuvantul Sfant,

Si sa aveti o traire aleasa

Sa fiti exemple pe pamant.



Caci daca sarea isi va pierde gustul,

Si a sa putere de a conserva,

Atunci ea trebuie-aruncata afara,

Sa n-o mai foloseasca altcineva.



O,Duhule Preasfint ne-ajuta,

Ca in umblarea pe acest pamant,

Sa nu cadem de oboseala-n lupta,

Traind frumos...si sa dam gust oricand