Poezie TE-AM INTALNIT...

Te-am intalnit la margine de mare

Cand valurile se-ntorceau la mal,

Si m-a uimit intelepciunea care,

Cu boabe de nisip i-a pus hotar.



O,TU,Stapan al vantului si-al marii,

Ce Universu-ntreg iti e supus,

Cand Petru se- afunda in valul marii,

L-ai ridicat de mana si pe val l-ai pus.



Mi-am amintit cand eu pe marea vietii ,

Trecut-am valuri grele de-ncercari,

Cand barca mea aluneca in deriva,

Speranta nu vedeam de nicaeri.



Era cumplit,sa vezi in toi de noapte,

Cum valurile chiama alte valuri mari,

Iar barca gata, gata sa se-afunde ,

Si eu priveam neputincioasa-n departari.



DAR TU,erai la tarm, cand disperarea,

Imi cuprindea tot sufletul zdrobit,

Prin ceata si prin vifor auzii chemarea;

"NU-TI FIE FRICA EU AM BIRUIT!"



Cu unCuvant,ce linistit-ai marea,

Si sufletul meu disperat,

Vazui ce necuprinsa era zarea,

Si dragostea cu care m-ai chemat...



Si ce tacere, liniste deplina,

Cand zorii zilei se-aratau in larg,

Iar eu zdrobita ,fara de putere

Ti-am multumit...STAPANULmeu cel drag.



Mi-ai spus atunci ca ai venit in lume

Sa ne arati o cale catre cer,

Si ai trait ca noi ca fiecare,Dar fara de pacatul cel mizer.



Mi-ai spus ca anii mei din asta lume,

Nu s-or sfarsi la margini de mormant,

Caci TU ne-ai pregatit un loc anume,

O casa-n CER si-un nou vesmant...



O, cuvintele sunt insa prea sarace,

Sa Te descriu asa cum esti ISUS,

Ingenunchez cu gandul sus la cruce,

Si-astept ca sa te vad in ceruri sus...Amin.



februarie 2008