Poezie Oaspeţi de Primăvară

Oaspeţi de Primăvară



Din miazăzi venind în stoluri

Au început din nou s-apară,

Pe ceru-albastru, fară nouri

Oaspeţi dragi de primăvară.



Sunt păsări multe, călătoare

Ce se întorc iar, din băjenie,

Sub cer senin şi dulce soare

Cu flori mulţime, pe câmpie.



Venind de pe alte meleaguri,

Din alte ţări, cu clima caldă,

Ele fac cuiburi, între ramuri,

Şi-aici-n ape dulci se scaldă.



De-acuma sunt la ele-acasă

Căci nicăieri în lumea largă,

Nu au o viaţă mai frumoasă

Când în familii, se încheagă.



Şi-n dragoste îşi construiesc

Ale lor cuiburi spre-nmulţire,

Şi-apoi cu dor puii şi-i cresc

Împlinind strict, a lor menire.



Căci din instinctul lor matern

Familii-şi reîntregesc mereu,

După un plan ce stă-n etern

Prin atotştiinţa lui Dumnezeu.



Flavius Laurian Duverna

10 aprilie 2008