Poezie Evlavia-i o floare

Evlavia-i o floare ce creşte printre spini,

Parfum al rugăciunii cu al ei secret-senin,

E o taină ce te-mbracă în aură de har,

E lacrima fierbinte ce curge pe altar.



Evlavia-i izvorul pentru drumeţul frânt,

Care aleargă-ntruna prin asprul vremii vânt,

Unde se-opreşte o clipă, se apleacă, ş-apoi bând,

Cu noi puteri aleargă, aleargă pe pământ.



Evlavia-ţi şopteşte cu glasul blând: eşti OM,

Mult mai presus de fire, de glie şi atom,

În tine este Duhul prin care poţi să creşti

Şi să te-nalţi la slava fiinţelor cereşti.



Evlavia-i o floare de colţ pe munţii-nalţi,

Unde-ţi zâmbeşte cerul şi-i vezi pe toţi ceilalţi

Ce au străbătut urcuşul acestei vieţi de chin,

Cum poartă-n inimi pacea, acolo pe-nălţimi.



Evlavia e zborul prin care un suflet trist

Ajunge la lumină in braţele lui Crist,

Evlavia e jertfă, e ardere de tot,

Evlavia-i pecetea că stai lângă chivot.



Doreşti tu fericirea aici şi-n veşnicie?

Evlavia e calea trăită-n sfinţenie,

E taina ce te-mbracă în aură de har,

E untdelemnul proaspăt,ce curge pe altar.