Poezie LENEA, PACAT DE MOARTE

Lenea, păcat de moarte

De Bălăşanu Constantin

La izgonirea din Rai, omul, a primit poruncă,

Să trăiască pe pământ prin sudoare, din muncă.

Ne mai învaţă Scriptura, cine nu vrea să lucreze,

Atunci nici la mâncare, dumnealui să nu cuteze.



Omul harnic şi cucernic de se află-n strâmtorare,

Negreşit, de la Domnul, el va cere ajutorare.

El munceşte şi va face tot ce de dânsul depinde,

Ajutorul cel divin, ştie, în casă îi va descinde.



Lenea, fiindcă despre dânsa-i vorba, între păcate,

Este cum o ştim cu toţi, un mare păcat, de moarte.

Ce-l care o încurajează, ca să mă exprim frumos,

Să ştie, faţă de acei leneşi, nu se află mai prejos.



Leneşii, de când e lumea, ca să supravieţuiască,

A trebuit între semeni să fure sau să cerşească.

Fiindcă de la oameni cer, toţi sunt fără de credinţă,

Nu cer de la Dumnezeu, nu găsesc de cuviinţă.



Sunt plasaţi de ai lor şefi în puncte bine studiate

Copii, bătrâni, automutilaţi, toţi cu feţe întristate.

Împânzesc ţara, pe continent neamul l-au terfelit,

Ca să ne dregem obrazul, vom avea de pătimit.



Ne vor bântui prin viaţă, cât timp voi o să le daţi.

Trimiteţi pe toţi la muncă, vă rog nu-i perpetuaţi.

Stau terenuri în pârloagă, zone mari despădurite,

Apele ne sunt murdare, drumurile nepietruite.



Fiindcă dumnealor, nu vor să se dea la muncă,

Oameni din afara ţării, obligatoriu o să se aducă.

Nu-ţi faci cu ei pomană, nu le da, lasă-i să crape,

Nu mai accepta, vreunul, fără muncă să se-ndoape.



Nu-ţi fă griji, că pe acei, care-s săraci temporar,

Îi va ajuta statul cu lemne, hrană şi pecuniar.

Cei handicapaţi au bani pentru ei şi însoţitor,

Ajutoare substanţiale pentru cazul în care mor.



Ca să fiţi sigur că banul la cel în nevoi ajunge,

Nu vă lăsaţi păcăliţi de cel ce pe stradă plânge.

Să mergeţi în parohii, un preot să consultaţi,

Acolo puteţi afla pe cine şi în ce fel să ajutaţi.

Iaşi 05 martie 2008