Poezie ODRASLA DIVINA

ODRASLA DIVINĂ

(d.Isaia 53)



Peste negura lumii umbrită de păcate,

Dumnezeu privise cu profundă bunătate.

Şi astfel Şi-a trimis Odrasla pân-la noi,

Să ne scoată afară din cloaca de noroi.



El tortura şi durerea primise cu plăcere,

Eliberaţi să-I fim din hades şi durere.

Umilinţa şi dispreţul spre El s-au năpustit,

Ca noi s-avem iertare prin trupul biciuit.



Toţi ca nişte oi rătăceam printre hăţişuri,

Fiecare strângeam din zgură mărunţişuri!

Dar El păcatul nostru a luptat să-nvingă,

Şi astfel boldul morţii de noi să nu se-atingă.



Gura, nu Şi-a deschis-o când trupul biciuit,

Nici când prin tortură călăii L-au zdrobit.

Ca mielul care tace răbdând din greu tortura

A lăsat să-I cadă păcatul tuturor şi ura.



El a suportat durere şi aspră judecată,

Deşi nu gustase, păcatul, niciodată!

A lăsat să-I cadă pedeapsa tuturor –

Făcându-Se în lume un bun Izbăvitor.



Tatăl a dispus pe Domnul să-L zdrobească,

Prin jerfa Sa pe cruce pe toţi să-i izbavească.

Dându-Şi astfel viata pe cruce pentru noi,

Ne-a scris în cartea vieţii şi-a zilei de Apoi.

Amin.