Poezie Aş întreba...

L-aş întreba pe Simon ce-a simţit

Atunci când îndrăzneţ păşea pe ape,

Când a văzut că marea-ai potolit,

Când pe Tabor de Rai a fost aproape!?



L-aş întreba pe Ioan, el ce-a simţit

Când şi-a plecat pe inima Ta faţa,

Când în grădină trist şi obosit

A adormit, în pumni cu dimineaţa!?



Aş întreba rabinul Nicodim,

El ce-a găsit când căuta în noapte

Răspuns la întrebarea: cum rodim

De n-avem sevă, mană sfântă, lapte!?



L-aş întreba şi pe Natanael

Ce simţăminte tainice trăia

Acolo, sub smochin, lângă Carmel

Când binecuvântarea o cerea!?



L-aş întreba pe orbul Bartimeu

De ce striga după convoi: Ieşua?

Şi ce-a simţit când Omul Dumnezeu

I-a pus pe ochi văzduhu ’nalt cât ziua!?



L-aş întreba pe vameşul Zacheu

Ce lege l-a-ndemnat să dea ’napoi

Nedreapta avuţie, ce cu greu

O aduna, din zgură şi noroi!?



Aş pune o-ntrebare şi Mariei,

Fecioara ce Te-a zămislit cuminte,

Ea ce-a simţit când flacăra soliei

O străpungea ca nişte spade sfinte,



La Nazaret şi mai apoi la cruce,

Când suliţa romană blestemată

Fu slobozită-n coasta ce aduce

Atâta har şi dragoste curată!?



L-aş întreba pe Lazăr, ce murise,

Şi o mumie era de patru zile,

El ce-a simţit când cripta se deschise

La glasul blând al Principelui milei!?



L-aş întreba, apoi, şoptit pe Iuda

Cel furişat ca hoţul între sfinţi:

Îşi meritase lepădarea truda

De-a fi şacal pe treizeci de arginţi?



L-aş întreba, cu teamă, pe Baraba

El ce-a simţit în temniţa de moarte

Ostaşi când l-au eliberat în graba

De-a nu avea de răstignire parte!?



Pe Pontius Pilat, guvernatorul,

L-aş întreba de s-a spălat de-ajuns!

Când înaintea lui sta Adevărul

El ce-a simţit, lăsând a fi străpuns?



Mi-ar place să-l întreb chiar pe Cezarul,

Răspunzător de soarta lui Isus,

Când vinovat rostogolit-a zarul,

El ce-a simţit pe tron, acolo, sus?



L-aş întreba pe Simon din Cirena

El ce-a simţit când l-au împins ’nainte

Să ia povara crucii, ca Gheena

De-apăsătoare, crudă şi fierbinte!?



Aș vrea să ştiu Maria din Magdala

Ea ce-a simţit pe buza de mormânt

Cu sufletul bătut ca nicovala

Când Te-a-ntâlnit triumfător şi sfânt!?



L-aş întreba pe Toma, ucenicul,

Umplut de îndoieli şi necredinţă,

Cum a ajuns să-i odrăslească spicul

Înflăcărare, dor şi umilinţă!?



L-aş întreba pe Ştefan, cel dintâi

Dintre martirii veacului creştin,

Dacă ştia că jertfa-i căpătâi

E ca un bob de grâu cu roadă plin!?



L-aş întreba pe Saul, cel din Tars

De ce-a căzut ca un olog, în tină,

Cum a ajuns să fie-n suflet ars

De Cel ce este Viaţa şi Lumina!?



...........................................



Mă-ntreb pe mine: fiule, ce simţi

Când ştii că eşti chemat la moştenirea

Păstrată-n slavă numai pentru sfinţi

Având în ceruri ancoră Iubirea?



Simt ca şi Petru-n piept descătuşarea,

Ca Ioan, ca Toma, ca Natanael

Simt că mă-nlănţuie uşor chemarea

Să-ncalţ sandaua Lui, să fiu ca El.