Poezie Divinătatea

Cum îl descrii pe Dumnezeu

Acel ce eşti doar pelegrin?

Se vede-n tine chipul Său

Ce-n urma Ta lasă mereu,

Descris, un Dumnezeu Divin?



Scriptura a ajuns o carte

Pe care mulţi o studiază!

Ne-ţinând cont că-n ea sunt fapte,

Care te scoate de la moarte!

Ei doar citesc ş-analizează.



Adesea-I pânză folosită

Unde-L pictăm pe Dumnezeu

Nu cum descrie cartea sfântă

Căci El e în inima frântă!

De multe ori credem că-i rău.



Atunci când avem o problemă

Şi ne-adresăm lui Dumnezeu,

Noi credem că e o dilemă,

Că nu răspunde la problemă,

Şi-l judeci după placul tău.



Îl întristăm mereu pe Domnul

Văzând a noastră ne-dreptate!

Credem ,că e Mântuitorul

Dar facem ce-a făcut soborul.

Îl condamnăm din nou la moarte.



Mai scoatem noi din cartea sfântă

Un Dumnezeu plin de-ndurare.

Căci El e fiinţa cea jertfită,

De mine oaia cea perdută,

Şi aşteptăm mereu, iertare.



Dar noi, ce-I dăm, oare în scimb?

Lui Dumnezeul nostru veşnic!...

Se vede-n noi al slavei chip?

Sau suntem bobul cel de spic

Ce între spini ajunse mic.!



Priveşte-l dar pe Dumnezeu,

Aşa cum descrie Scriptura.

N-adăuga la chipul Său

Să îl descrii pe placul tău,

Ci caută să-i cunoşti Făptura.

4/5/2008gl