Poezie Intrarea în Ierusalim

A fost o zi cum n-a mai fost vreuna,

Când Te-ndreptai,Isuse,spre cetate

Pe-un măgăruş,smerit ca-ntotdeauna,

Insă vuia prin gloate,ca furtuna,

Un clocot de speranţe înviate.



Nicicând n-ai fost primit cu-atâta soare,

Cu-atâtea flori ce-şi împleteau parfumul,

Nicicând atâtea feţe zâmbitoare

Nu s-au smerit,căzându-ţi la picioare,

Cu hainele să Îţi aştearnă drumul.



Se dezbrăcau în cinstea Ta finicii,

Punându-Ţi la picioare neprihana

Strivită-n clorofila rămuricii,

Şi gloatele strigau cu ucenicii:

Osana Împăratului,osana!



Aşa găseşti Isuse drag cu cale

Să intri-n inimi,ca şi în cetate,

Întâmpinat cu imnuri,osanale,

Călcând pe-ale smereniei petale

Şi înviind speranţele uitate.



A fost o zi când am trait sublimul,

O zi ce stăruie şi tot în prag e

Când eu,neînsemnatul,anonimul,

Te-ntâmpinam ca şi Ierusalimul

Când Te-ndreptai spre el dinspre Betfaghe.



Dar în cetate-ai cunoscut trădarea,

Triumful Tău s-a transformat în dramă

Când fila-ntoarsă a-nsemnat schimbarea,

Şi plini de ură cereau condamnarea

Cei ce Te-au aclamat,gloata infamă.



Eu însă vreau,Isuse,cu ardoare

Ca şi-n cetatea mea interioară

Să fiu mereu ca la întâmpinare,

Ca prin vorbire,faptă sau umblare

Să nu Te răstignesc a doua oară.



Amin

Vulcan,Apr.2008