Poezie Pe malurile râului Babilon

Pe malurile Babilonului,

Plângea Israiel de durere!

La un ospăţ dat Regelui

Care era-n putere.



Biruitorii lor râdeau!

Se desfătau întruna,

Cântări, adesea le cereau,

Dar eii n-ave-au nici-una!



În sălcii arfele-agăţate

Pe-acel pământ străin,

Israielul cerea dreptate!

De la Acel Divin.



Cum oare vom putea cânta

Cântările Sionului?

În loc străin cum vom putea

Simţi prezenţa Lui?



-Dar ia aminte Israiel

La ceea ce-ţi vorbesc!

Căci nu te voi uita de fel

Eu veşnic Te iubesc....



Mai repede, îmi va uita ,

destoinicia dreapta!

Decât să-ţi uit durerea Ta

Şi care-Ţi este soarta.



Voi face Eu din tine iar,

O veşnică cetate.

Urmaşi tăi for avea Har

Îţi voi face Dreptate.



Aşa vorbi-Ta Domnul meu,

Poporului Israiel.

Şi azi acela-ş Dumnezeu

vorbeşte tot la fel.



03.04.2008gl