Poezie Ce har nespus și bucurie mare

Deși fierbeam de răzvrătire

Tu Doamne, totuși ne-ai iubit

Și dintru a noastră rătăcire

Să ne salvezi, Tu Te-ai jertfit.



Și-acuma mâna Ta cea bună

Ne-ndreaptă zilnic înspre Rai

Și când se-abate vreo furtună

Tu adăpostul Tău ni-L dai.



Dușmani haini ne tot pândesc

Dar suntem bine încredințați

Că-n harul Tău Dumnezeiesc

Noi suntem veșnic protejați.



Pe umeri Tu ne scoți din hău

Și de prin valea umbrei morții

Să locuim cu Tine-n Cortul Tău

Gustând în veci Darul vieții.



Îți mulțumim acum Stăpâne

Și Îţi predăm a noastră ființă

Căci vrem pe veci a fi cu Tine

Să Te slăvim cu-a noastră viață.



Ce har nespus și bucurie mare

Că suntem turma Domnului

Și trăim plini de-ncredințare

Adăpostiți mereu la umbra Lui.



Cu drag ne tot povățuiește

Spre Plaiul cel nespus de adorat

Și-atât de minunat înveselește

Al nostru suflet, ne-ncetat.



Zaragoza 09/07/2012

de Ioan Hapca (Ionică)