Poezie Cine iubeste mantuirea...

CINE IUBESTE MÂNTUIREA...



Cine iubeste mântuirea

Merge pe calea ei cu drag

Tinându-si înfrânată firea,

’Năltând voios al luptei steag...



De-ar trece prin furtuni cumplite

El ar rămâne credincios

De ar veni nevoi, ispite

Ar apela iar la Hristos.



Cine iubeste mântuirea

A înteles ce plan măret

A conceput dumnezeirea

Pentru un suflet hrăpăret,



Si poartă, pretutindeni, stirea

Că moartea Fiului preasfânt

Poate să ne schimbe firea,

Să ne-ataseze de Cuvânt...



El, nicidecum, nu se gândeste

Să părăsească drumu-ngust

Pe el, voios, călătoreste

Chiar de-i dogoare de August,



Si merge multumit pe cale

Chiar de-ntâlneste gropi si spini

Stiind că-n orele de jale

Primeste de la Tatăl crini.



Cine iubeste mântuirea

Se lasă dus spre Paradis

De Cel ce ne-a-nvătat iubirea

C-a fost de Creator trimis.



1 Aprilie, 2008