Poezie Sonetul primilor Martiri

Sonetul primilor Martiri



Când umbla cu ucenicii, Domnul Isus i-a-nştiinţat

Că atunci când vor fi singuri, ei vor fi şi prigoniţi;

Pe lângă faptul acesta, unii, vor fi chiar şi omorîţi

Din pricina Numelui Său, Mântuitor veşnic Împărat.



El a vrut ca să-i prevină că-n a lor viaţă de-oropsiţi

Nu vor fi în siguranţă pe-acest pământ blestemat,

Căci aici domneşte Lucifer, având titlul de-Apostat

Cel care le va produce, multe, necazuri şi suferinţi.



După ce-au primit puterea Duhului ce Sfânt ceresc,

Diaconul Ştefan a fost întâiul, martir cu pietre ucis,

Pentru că vorbea puternic, de harul Dumnezeesc!



Apoi, de sabia lui Irod, a căzut Iacov, cel proscris

Fiind martiru-al doielea, prin curaj duhovnicesc,

Mătrurisind pe Mesia, cum în Scripturi se-află scris.



Flavius Laurian Duverna

11 iulie 2012