Poezie Iubirea-I jertfitoare

Batjocorit de oameni

El, Fiu de Dumnezeu,

A suferit si moartea

Si chin in locul meu.



A fost scuipat de oamenii

Pe care i-a iubit

Si n-a-ncetat iubirea-I

Nici cand era lovit.



A fost lovit in fata

Desi nu a gresit,

Apoi pe-o cruce mare

A fost chiar pironit.



Cu trupul numai sange,

Cu rani adanci si mari,

El ma iubea pe mine...

La fel si pe talhari.



Ce mare-a fost iubirea!

Ce mult El ne-a iubit!

Caci pentru noi, cei rai,

Pe cruce S-a jertfit.



Eu nu pot intelege

Toata iubirea Sa,

Cum a-ngropat pacatul

Adanc in moartea Sa!



Eram in intuneric

Si in amar pacat,

Dar marea Lui putere

Din moarte ne-a scapat!



Cand a-nviat apoi

In marea dimineata,

Ne aducea in dar

Adevarata viata.



Acum este in slava

Dar...dragostea-I la fel

De mare si curata.

Aceeasi ca si ieri!



Iubirea Lui e-aceeasi,

Iar El e langa noi,

Cu dragoste ne-ndeamna,

Ne-ajuta in nevoi.



Oare a mea iubire

Este si ea la fel?

Se poate bizui oricand

Pe-a mea iubire El?