Poezie Cât timp păcatul

CÂT TIMP PĂCATUL...



Cât timp păcatul va ședea

Foarte comod prin sanctuare

Vai! Nicidecum n-om avansa

Spre mult doritele izvoare.



Cât timp păcatul nu-i distrus

Să n-aibă nici o rădăcină

Degeaba vom privi în sus

Căci sfânta Rază n-o să vină.



Cât timp păcatul e lăsat

Să-și pună cuibu-n dormitoare

Tot sufletul va fi-mbrăcat

În haine rupte și murdare.



Cât timp păcatu-și face loc

La mese pline cu bucate

Nu-i biruință, nici noroc

Și nici un dram de demnitate.



Cât timp păcatul e admis

La întruniri, la părtășie

Va fi un mare compromis

Ș-apoi va fi o tragedie.



Păcatul vine cu-nșelări

Ce pot produce deviere

De la pioasele umblări,

De la credința-n Înviere...



E cel mai odios dușman

Din câți există pe planetă

Zugrumă spiritul uman

Și vrea să fie o vedetă.



De-aceea când apare-n prag

Să nu îngăduim intrarea

Să-l alungăm într-un meleag

Unde să-l prindă disperarea.



gc/9 Iulie, 2012