Poezie IUBIREA TA FACE

IUBIREA TA FACE



2 Petru 1:5-6-7.

„De aceea, daţi-vă

şi voi toate silinţele

ca să uniţi

cu credinţa voastră

fapta;

cu fapta, cunoştinţa;

„cu cunoştinţa,

înfrânarea;

cu înfrânarea, răbdarea;

cu răbdarea, evlavia;"

„cu evlavia, dragostea de fraţi;

cu dragostea de fraţi,

iubirea de oameni."

*****

Iubitule Bace

Iubirea Ta face,

Să curgă iubire

Fără părtinire.

Şi tot ea ne-nvaţă,

Că-n astă viaţă

Avem de luptat,

Cu al nostru păcat.



Firea se răzvrăteşte

Nu ştie ce-i iubeşte,

Ce-i inima curată

De mânie curăţată.

Grăbită la judecată,

A uitat ce e iartă,

Ce-nseamnă mustrare

Ce este alinare,

Ce este biciuire

Ce este iubire.



Iubitule Bace,

Iubirea Ta face,

Duhul iubirii

Să dea ton vorbirii.



Omule, fii temător,

Domnului ascultător.

Nu lasa duhul bârfirii

Să dea hrană firii.

Înfrânează mânia,

Lasă evlavia

Să te-nveţe răbdarea,

În dragoste umblarea.



Omule, fii vigilent,

La voia Lui fii atent.

Nu privi la faţă,

Domnul ne-nvaţă

Să privim la inimă,

Fără patimă.

În ea-s comorile,

Bijuteriile.



De-ai adunat aur curat,

Şi nu zorzon platinat,

Argint de ai strâns,

Şi perlele-n plâns,

Nu tinichele

Şi zorzonele.

Iubire dăruieşti,

Credinţa ţi-o creşti

Cerul îl atingi,

Durerea o stingi.



Iubirea revărsată

Din lumina adevărată,

E balsam de mângâiere,

O mustrare de-nviere,

Îndreptar spre cele sfinte

Spre a cerului ţinte.



Amin!