Poezie Rugaciunea pocăinţei

Rugăciune



Nu pot să mai suport vinovăţia,

Conştiinţa nu mai vreau să-mi chinuiesc,

Căci mi se stinge-n suflet bucuria,

Când vremuri din trecut î-mi amintesc.



Eu cred nemijlocit că îndurarea,

Şi Sângele ce-a curs pe Crucea grea,

Poate aduce-n viaţa mea iertarea,

Şi fiinţa mea o poate transforma.



De-aceea mă închin cu umilinţă,

Isuse-Ţi dăruiesc viaţa mea,

Şi prin adevărată pocăinţă,

Î-mi las trecutul meu la Crucea Ta.



Mă iartă pentru ceasul răzbunării,

Când am ajuns mâniei slujitor,

Şi în furia mea am dat uitării,

Făgăduinţa de a-Ţi fi ascultător.



Mă iartă pentru vorbele rostite,

În ceasul întunericului greu,

Când graiul limbii mele ascuţite,

A fost sub călăuza celui rău.



Pentru priviri şi faptele stricate,

Eu simt că nu vrei Doamne să mă cerţi,

Î-Ţi mulţumesc şi pentru-acestea toate,

Isuse drag te rog ca să mă ierţi.



Î-Ţi mulţumesc că-mi dai eliberare,

Prin Har de-ale trecutului poveri,

Pui capăt vremilor de încercare,

Şi umpli golul negrelor tăceri.



Eu simt cum zi de zi cu drag mă poartă,

Prin orice încercare Braţul Tău,

De-aceea Domnul meu te rog î-i iartă!

Pe cei ce plănuiesc să-mi facă rău.



Îndură-te de ei ca şi de mine,

Căci şi în locul lor Tu ai murit,

Tu eşti Acel ce-n Mâna Lui ne ţine,

În veci de veci Isuse fii slăvit!

Martie 2008 Ilie Belciu