Poezie Când mergea Isus...

Când mergea Isus...



Când mergea Isus odată

Prin cetăţile Iudeii,

A văzut, în marea gloată

Că erau şi Fariseii.



Fiind flancat de cărturari

Ei voiau a-L urmări,

Pentru-a găsi dovezi tari,

Să poată, a-L ponegri.



Astfel pusu-I-a, întrebare

Dacă trebuie-a plăti,

Bir,... Cezarului cel mare

Ce stăpân le poate fi.



Si atunci Domnul le-a zis

O monedă să-I arate,

- Chipu-n slove, ce e scris

Ale cui sunt arătate?



- Ale Cezarului-au răspuns

La-ntrebarea adresată,

Şi-astfel, le-a fost de ajuns

Gura fiindu-le astupată.



- Şi, daţi atunci Cezarului

Tot ceeace-i aparţine,

Şi-orice drept care e-al lui

Daţi-l, că i se cuvine!



Iar lui Dumnezeu să-I daţi

Supunere şi-ascultare,

Ca Împărat, între Împăraţi

Şi respect şi venerare!



Dar, pentru ce mă ispitiţi?

Isus umil i-a-ntrebat,

Însă atunci, ca-ncremeniţi

Pe tăcute au plecat.



Flavius Laurian Duverna

27 martie 2008