Poezie Când voi zbura

Când voi zbura...



Când voi zbura prin Galaxii

M-oi duce mult spre infinit,

Căci Universul va fi spaţiul

Dorinţei de nemărginit.



Mă voi urca mereu mai sus

Împins de-a ochiului vedere,

Spre vatra atâtor constelaţii

Cu minunatele-i mistere.



În preajma multor privelişti

Punea-mi-voi laude în gură,

Apoi tăcând voi contempla

Minunile care concură.



Ca un omagiu scump adus

Dumnezeirii, prin prezenţă,

Mă voi pleca îngenunchind

Cu adorare-n reverenţă.



Pentru iubirea Sa cea mare,

Pentru-atotştiinţa-I infinită

Pusă-n lucrări de grandoare

Respect şi laude merită!



O! şi n-or ajunge niciodată

La marginea cea de sfârşit,

Cântări de scumpe osanale

Celui ce toate le-a zidit.



Mulţimi de lumi, care viază

El le-a înşirat pe firmament,

Spre gloria, spre slava Lui

În toate e omniprezent.



Ele-n etern supravegheate,

De mâna Sa vor fi conduse,

Spre fericirea lor prosperă

Pe traectorii sfinte puse.



Flavius Laurian Duverna

27 martie 2008