Poezie Ca şi Cetatea...

Ca şi Cetatea...



Ca şi cetatea pe munte

Din pietre tari construită,

Şi cu scară, şi cu punte

Casa mea-mi este zidită.



Şi furtuni, dacă-ar veni

Bătând tare peste case,

Din loc nu mi-o va urni

De-ar izbi-o-n avalanşe.



Temelia-i stă pe stâncă,

Stânca eternă-I Hristos,

Şi săpărea ei e-adâncă

Pân-la cremenea de jos.



Prin răbdare şi-umilinţă

Am putut cu greu săpa,

Şi-am zidit cu sârguinţă

Astfel de-a nu se surpa.



Şi vânturi mari şi furtuni

De-ar lovi-o cât ar vrea,

N-o va azvârli-n genuni

Scut îmi este Dragostea.



Casa mea, tare rămâne

Şi-oi primi în ea cu drag,

Pe oricine, ce îmi spune

Că vrea a-i trece de prag.



Flavius Laurian Duverna

27 martie 2008