Poezie Dragostea 1 Cor.13

Dragostea



1 Corinteni 13:1-8



De aş vorbi cu uşurinţă, limbi omeneşti şi îngereşti,

Şi de-aş cunoaşte-n întregime tainele ştiinţei omeneşti,

Darul măreţ al prorociei în mintea mea de l-aş avea,

Şi prin credinţă cu putere munţi mari din cale i-aş muta.



Dacă mi-aş da toată averea săracilor să î-i hrănesc,

Dar n-aş putea un singur frate chiar ne-nsemnt să î-l iubesc,

Şi trupul de mi-aş da să ardă în râvna mea pentru Hritos.

De nu am Dragoste nici jertfa nu-mi este de nici un folos.



Doar Dragostea-I Nemărginitul Balsam de viaţă dătător,

Ea este Dumnezeul păcii, Sfânt,Minunat şi Iubitor,

Acel ce-n orice ceas al vieţii î-mi dă puteri să mă ridic,

Dar fără Dragostea curată în Faţa Lui nu sunt nimic.



Căci Dragostea e răbdătoare, chiar de aşteaptă suspinând,

Nemărginită bunătate, arată Dragostea oricând,

Nu judecă, nu pizmuieşte şi nu se laudă-ntâi pe ea,

Ea nu se umflă de mândrie oricâte merite-ar avea.



Nu umblă în necurăţie trăind în chip necuvincios,

Ea nu înşeală şi nu minte, nu-şi caută propriul ei folos.

Când pierde ea nu se mânie, chiar dacă-şi pierde dreptul său,

Nu se gândeşte niciodată, să facă semenilor rău.



Ea nu se bucură când vede-al nelegiuirilor şirag,

Plăcerea ei e Adevărul, şi-l ţine strâns la piept cu drag.

Acoperă şi crede totul, şi-atunci când greu e de crezut,

Ea speră totul, totdeauna şi suferă în duh tăcut.



Se va sfârşi şi prorocia şi limbile vor înceta,

Căci e o clipă hotărâtă când ceasul vremii va suna.

Cunoaşterea azi îngrădită, şi ea-ntr-o zi se va sfârşi,

Dar ,,Dragostea" o veşnicie din Univers nu va pieri!



Martie 2008 Ilie Belciu