Poezie Priveşte Doamne, către robul Tău!

Priveşte Doamne către robul Tău,

Sunt vremurile tulburi şi drumul este greu...

Atâtea glasuri strigă...atâtea lacrimi curg...

Şi parcă-i tot mai greu la Tine să ajung!



Privesc spre cer şi caut la întrebări răspuns

Când văd cum omenirea în haos a ajuns,

Se-agită fiecare averile să-şi crească

Şi au uitat ce-nseamnă în pace să iubească!



Aşa de mulţi Isuse, s-au depărtat de Tine

Şi-acum trăiesc o viaţă de lacrimi şi suspine,

Orbiţi de strălucirea ce banul o aduce

Li-e inima de gheaţă şi nu mai vin la Cruce!



Şi totuşi e un dor ce-i macină ades...

Un dor de veşnicie ce nu l-au înţeles...

Şi în tăcerea nopţii, când trupul se-odihneşte,

Un înger îi veghează căci Domnul îi iubeşte!



Priveşte Doamne iarăşi spre-acest bătrân pământ,

Trimite Har de sus şi spune un cuvânt...

Trezeşte omenirea din somn şi amorţire

Şi-n mila Ta revarsă speranţă şi iubire!!!



Vulcan-10-07-2012

Mary