Poezie A fost cândva (3)

A fost candva o vara insorita

Cu pace pe intinsul Univers,

Natura toata indemna: ' Asculta

Al raurilor cristaline vers.



Asculta soapta vantului ce poarta

Miresme din gradinile de flori,

Priveste pasarea ce-n zboru-i cata

Spre alte lumi inalte de splendori '.



Si a urmat o toamna mohorata

Cu frunze vestejite pe poteci

Cand nu credeam a mai veni vreodata

Un soare sa-ncolteasca-n inimi seci.



Doar ploaia mai lovea cu mana rece

La geamul meu si o priveam tacut

Si tresaream si o rugam sa plece

Ca imi parea ca mult a mai zacut.



Ea a plecat si-o iarna i-a luat locul

Cu ochi de sticla si ger otelit

Si-n sobe se aprinse iarasi focul

Ca gerul devenise prea cumplit.



Zapada imbraca intreaga fire

In alb vesmant de gala sclipitor,

Dar n-a durat aceasta atipire

Caci soarele se-arata lucitor.



Apoi urma o primavara plina

De raset, de cantare si parfum

Si ghiocelul scoase capu-n tina

Si alte flori mai rasarira-n drum.



Iar aerul purta in el secretul

Unui mormant de Pilat sigilat

Nu invatatii au aflat misterul

Ce-avea sa se intample deindat'.



Caci Cel inmormantat sub piatra mare

Asa cum a promis a inviat.

Nu a putut sa-L tina zidul tare

Ca boldul mortii Isus a calcat.



Si de atunci s-au scurs iar anotimpuri

Peste pamant si peste inimi reci

Si un indemn a rasunat in timpuri:

'Tu, omule, ce azi prin lume treci



Opreste-te o clipa, mediteaza,

La Cel care din morti s-a ridicat.

Fii intelept acum si cerceteaza

Ast adevar ce nu-i de contestat.



Caci s-a-ntamplat cum este scris in Carte

Si-atatia cred in Cel ce este viu,

Iar astazi te indeamna ca un frate

Sa crezi si tu cat nu e prea tarziu.



Sa crezi ca va veni o inviere

Si pentru-acei ce-n Domnu-au adormit,

Iar pentru cei ce-s treji la-a Sa venire

Ca-i va rapi spre cerul albastrit'.



A fost candva... povestea iar se scrie

Cu patru anotimpuri-n calendar

Si se destainuie acuma tie

Ca s-o notezi cu litere de jar.