Poezie GÂNDURI ÎN NOAPTE V

Prin iubirea Lui cea mare,

Am ajuns să fiu în stare

Să mă schimb, să fiu mai bun,

Şi să fug din vechiul drum.



Mulţumesc, Isuse Doamne,

Nu mă laşi să mor de foame,

Nu mă laşi neroditor,

Ci mă-adapi de la Izvor!



Sunt destul de-nfricoşat,

Că mai am mult de-aruncat

Din străfundul inimii,

Din gunoaiele firii.



Însă, El este cu mine,

Caută să-mi facă bine,

Chiar de eu mă mai opun,

Ştiu că El e cel mai bun.



Chiar şi-atunci când mai greşesc

Şi greşind, pe Miel rănesc,

Totuşi, El, Mielul divin

Vrea aşa la El să vin.



Deşi-L întristez mereu

Când apare eul meu,

Eu doresc nespus de mult

Doar pe Miel să îl ascult.



Şi atunci când mai greşesc,

Când pe Miel îl mai lovesc,

Cu blândeţea Lui cea mare,

Mă repune pe picioare.



Nu mă lasă la pământ,

Mă ridică ca să-i cânt

Şi să povestesc de El

Şi ce poate face-un Miel.



Şi atunci, cu gura mea,

Încep cântece-ai cânta

Şi încep să spun pe drum,

Cât de mare-i şi de bun!



Cât de mare-i harul Său

Pentru trupu-acesta-al meu,

Pentru sufletul din mine

Căruia îi face bine.



Şi atunci, când eu îi cânt,

Sunt şi eu miel pe pământ;

Şi veni-va într-o zi

Mielul mare-a mă răpi.



Şi atuncea, împreună,

Faţă-n faţă, mână-n mână,

Voi cânta noua cântare

La cereasca sărbătoare!