Poezie Ghetsimani (5)

Ghetsimani



Dacă vreodată ai pornit ,

Prin praful miilor de ani,

Să cauţi în duhul zdrobit,

Un Miel ce-a fost cândva jertfit,

Va fi un ceas când negreşit,

Vei trece şi prin Ghtsimani.



Vei întâlni mulţi peregrini,

Veniţi cu dorul de-a vedea,

Priveliştea unei grădini,

Acei îmbătrâniţi măslini,

Bujori înmirsmaţi şi crini,

Şi-o piatră ce ascunde-n ea,



Istoria de ne-uitat,

A Lui Isus ce plânge,

Pe piatra rece-ngenunchiat,

Atât de greu împovărat,

În cât sudoarea-I s-a schimbat,

În picături de sânge.



Spre Tatăl Sfânt din Cer, striga,

În chinuri ca de moarte,

Rugându-L dacă s-ar putea,

Paharul greu al depărta,

Căci vina mea şi vina ta,

Era prea greu s-o poarte.



Măslinii, martori de temut,

Depun azi mărturia.

Căci sunt acei ce au văzut,

Cum Iuda doar cu un sărut,

Ca un străin necunoscut,

Vându-se pe Mesia.



Sărmane om seteos de bani,

Scăldat în suferinţă,

De peste două mi de ani,

Un drum pavat cu bolovani,

Te duce până-n Ghetsimani,

Ca să găseşti credinţă..



Martie 2008 Ilie Belciu