Poezie Rugăciune din pustie Rugăciune

Orbeşte-mi Doamne ochii mei ai firii

ce sunt întunecaţi fără a Ta lumină;

zdrobeşte-n mine fiinţa neiubirii,

ne-ncetat zideşte-mi-o pe cea divină.



Nu mă lăsa te rog singur să mor

de voi mai fi cândva lăsat pustiei;

şi nici lipsit atunci de al tău dor,

spre poarta nevăzută-a veşniciei.



Nu Te uita la mine când plâng de neiubire,

nici când mă zbat în gol, de asta mi-e spre bine.

Doar acoperă-mă cu aripile Tale de iubire

să ştiu când n-am pe nimeni, că te am pe Tine.