Poezie Povestea noastră

De-atâtea ori ne pierdem pe zeci de căi străine,

în mahalaua lumii cu străzi largi şi murdare;

schimbăm lucruri scumpe cu nimicuri fine

şi ne rămân mai mari, atâtea goluri clare.



Ne rătăcim fiinţa prin pânzele de griji,

ţesute-ascuns şi des în jurul vieţii noastre;

devenim captivi şi ne vedem iar, stinşi,

din temniţa vieţii păstrată pentru moarte.



De-atâtea ori suntem şi noi plecaţi de-„acasă"

şi ne-ngrijim de porci, ca fii risipitori;

am tot uitat, din loc, să facem calea-ntoarsă,

şi să păstrăm grădina iubirii, doar cu flori...



Suntem ca slăbănogul de la scăldătoare

neavând pe nimeni să-l roage ca să-l care;

noi nu Îi mai răspundem la acea-ntrebare...

şi bolnavi rămânem, lângă cinci pridvoare.



De-atâtea ori există atâtea ori ce mor

fără să ne-ntoarcem la viaţa noastră clară;

avem doar un suflet, ce vrea a fi uşor,

când noi conducem paşii pe strada solitară.