Poezie Nu ma duc de langa Tine...

NU MĂ DUC DE LÂNGĂ TINE...



Nu mă duc de lângă Tine

Dragul meu Mântuitor

Tu-mi faci zilele senine

Chiar când vine negrul nor.



Tu în noaptea suferintei

Nu mă lasi nenorocit

Ci în culmea neputintei

Iar îmi dai elan sporit.



Nu mă mai despart nicicând

De iubirea-Ti altruistă

Ea-ndepartă starea tristă,

Ea mă-mbucură oricînd.



Te urmez oriunde-ai merge

Prin dogoare si prin ger

Doar cu Tine pot s-alerge

Oamenii, voiosi, spre Cer,



Doar cu Tine pot să-ndur

Nedreptăti si apăsare,

Graiul rece, graiul dur

Si a omului sfidare.



Multi ar vrea crezul să-mi schimb

Iar să merg pe căi străine,

Să ajung, iar, în rusine

Si să pierd eternul nimb,



Dar puterea Ta mă tine

Pentru veci în turma Ta

Esti Păstor si se cuvine

Să-ti închin trăirea mea.



Stau cu Tine pe vecie

Dragul meu Mântuitor

În belsug si-n sărăcie

Duhul Tău mi-e ajutor.



20 Martie, 2008