Poezie Cântarea Viei Domnului

Cântarea Viei Domnului



(Cuprinde Isa. 5.1-7.)



Voi cânta Prea Iubitului meu, cum nimeni, nu a mai auzit

Cântarea Prea Iubitului meu, despre via Lui ce Şi-a sădit:

Prea Iubitul meu avea o vie pe o câmpie foarte mănoasă,

I-a săpat pământul şi l-a curăţit de pietre ca o vie aleasă.



A sădit în el viţele cele mai alese, nu aduse la-ntamplare;

A clădit un turn în mijlocul ei, şi a săpat şi un teasc mare,

Apoi trăgea nădejde că are să facă struguri din cei buni

Dar a facut struguri sălbatici, crescuţi, parcă din genuni.



,, Acum dar, " - zice Domnul - ,, locuitori ai Ierusalimului,

Şi bărbaţi ai lui Iuda, judecaţi voi, pentru legea dreptului,

Între Mine şi via Mea! Ce I-aş mai fi putut face, viei Mele,

Şi nu I-am făcut? Am înconjurat-o continuu, cu proptele!



Pentruce a făcut struguri sălbatici, şi nu a fost roditoare

Când Eu mă aşteptam să facă struguri buni de mâncare?

Voi spune însă acum ce voi face viei Mele după-ngrijire:

Îi voi smulge gardul ca să fie păscută de vite fără oprire!



Îi voi surpa zidul ca să fie călcată şi-n picioare, deodată!

O voi pustii, şi ea nu va mai fi curăţită, îngrijită, şi săpată,

Spini şi mărăcini vor creşte-n ea, şi buruienile aşişderea,

Şi voi porunci şi norilor, să nu mai verse ploaie peste ea.



Via Domnului oştirilor, este casa lui Israel, care n-ascult,

Şi barbaţii lui Iuda, sunt viţa pe care o iubea atât de mult!

El se aştepta la judecată şi când colo, iată sânge vărsat!

Se aştepta la dreptate şi când colo, iată strigăt de-apăsat!



Flavius Laurian Duverna

20 martie 2008