Poezie MA TINE APROAPE

MA TINE APROAPE



1 Ioan 4:12

„Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu;

dacă ne iubim unii pe alţii, Dumnezeu rămâne în noi,

şi dragostea Lui a ajuns desăvârşită în noi."



*****



Ispite grele vin adesea-n calea vieţii mele

Şi-n ceasul încercării îmi văd slăbiciunile.

Alerg din nou la rugăciune, pace să găsesc,

Puterea să le înving pe toate, s-o primesc.



În prigoniri şi strâmtorări, mi-ajunge harul,

Ce-n ceasul rugăciunii îmi şterge amarul.

Şi al meu scut nedespărţit Isus, îmi alină

Orice durere şi-mi dă inimii, pace deplină.



El mă ajută să-mi ţin dreaptă umblarea,

Mă luminează să nu rătăcesc cărarea.

Uneori puteri duşmane, lovesc cumplit,

El mă mângâie, nu lasă sufletul zdrobit.



Dragostea-I glorioasă mă ţine aproape

De puterea Lui nimic nu mă desparte.

El este viaţa şi fericirea mea de-acum

Este Lumina ce mă călăuzeşte pe drum.



Nicicând fără El, la cer să zbor n-aş putea,

Fără Isus n-aş umbla, pe-o rază de stea,

Mi-a pus o credinţă vie şi-o inimă-n piept,

Prin iubirea Lui ochii, spre cer îi îndrept.



Cu El în armonie, aici pe pământ vieţuiesc

Prin credinţă minuni de minuni eu trăiesc.

E o minune, că pot să respir aerul oxigenat

Că-n locul morţii, viaţă veşnică mi s-a dat.



Nimic nu era bun în mine să fiu de El aleasă

Să-mi dea neprihănirea şi să mă facă mireasă.

Dar dragostea Lui Sfântă a stins toată povara,

Şi-n suflet, viaţă nouă a-nmugurit Primăvara.



Primăvara vieţii mele înmugureşte veşnic,

Iar El Prea Sfântul, pune lumină-n sfeşnic.

Cu Duhul Sfânt mă-ndrumă pe Calea Vieţii,

Şi mii de flori prind culoare-n zorii dimineţii.



Credinţa mă poartă în frumuseţi necunoscute,

Pe plaiuri pătrunse-n inima mea, nemaivăzute.

Credinţa rodeşte-n inimă, fructul nemuririi,

Şi dă seva Iubirii Celei Mari, hrană neprihănirii.



*****

2 Corinteni 4:6

„Căci Dumnezeu, care a zis: "Să lumineze lumina din întuneric",

ne-a luminat inimile, pentru ca să facem să strălucească lumina

cunoştinţei slavei lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Hristos."



Amin!