Poezie Răspunsul

Răspunsul



În rugăciuni ce-am înălţat,

Răspunsul să primesc curat,

La întrebarea-mi adresată,

Cine sunt eu, de unde vin,

Un loc de am în plan divin?

Sunt oare mintea, gândul

Inima, trăirea sau cuvâtul?

Răspunsul începe a se contura,

La întrebarea ce mă frământa.

Tot întrebându-mă aşa ades,

În roiuri gânduri năvălesc,

M-agăţ de cel mai îndrăzneţ,

Ce îmi şopti de sus, semeţ:

„Acolo unde gândul nu ajunge,

Nici mintea nu pătrunde"!

Cândva, citisem asta undeva...

***

Mai presus de gând, de cuvânt

Sunt încă alte multe câte simt!

Sunt raza ce mă mângâie uşor,

Sau ploaia în stropul domol,

Bobul sădit sau firul răsărit,

Petala florii care s-a ivit,

Mireasma ei din ziua nouă,

Atingerea din bob de rouă!

Un fluture pierdut în zare,

Un crivăţ sau o dulce boare,

O adiere, fâlfâit de vânt,

Şi câte-mi simte dorul sfânt!

Privirea sunt din ochii mei,

Şi oglindirea altora în ei!

Unic deşi în toate mă afund,

Cu ele mor şi-nvii deodată,

Mi-abandonez simţirea toată,

A tuturora chintesenţa,

Căutătorul şi esenţa!

Sunt personaj dar şi poveste,

Cel aruncat în experienţa vieţii

Şi apoi prins în braţul unităţii,

De Cel ce hotărăşte cum e bine,

Trăirea sunt, ce m-a adus la Tine!

***

Tu m-ai făcut să înţeleg:

Din mine-ai pus câte o parte,

In fiecare lucru, vietate

Şi din toate la mine e o parte!

Iubindu-le, de fapt la mine

S-a întors, iubirea mea,

Care acolo fiiinţa!

O! Doamne, sunt mâna care scrie

Cu Tine deodată cuvântul, o idee

Şi mulţumind Ţi-aduc prinosul,

Că mi-ai trimis răspunsul:

Sunt picătura din imensul

Şi-n mine este Universul!



14.03.2008