Poezie O,SPALA-MA, ISUSE

O, SPALA-MA, ISUSE...



[inspirata dupa "Stergarul" lui costache Ioanid]





E praznicul de Paste si totu-i pregatit.

Isus cu ucenicii deja a si sosit.

E masa asternuta-n odaia cea de sus ,

Au pregatit si azimi, si mielul l-au adus.

Doar gazda nu-i atenta, ori poate a uitat

O sluga sa trimita cu apa de spalat.

Si-n gand la fiecare se naste o-ntrebare:

Cum vor sedea la masa cu praful pe picioare?

C-asa e obiceiul si legea lor o cere,

Ca sa nu stea la masa ’nainte sa se spele.

Si tac si-asteapta, gandind ca totusi, cineva,

Va trebui sa-si lase toata mandria sa,

Sa-si paraseasca singur locul de ucenic,

Sa ia un loc de sluga, s-ajunga-asa de mic...

Dar cine? Ii chinuie pe toti aceeasi intrebare.

...Ce liniste-i acum! Cine va merge oare?

Sa merg eu?! Nu se poate, asta e prea de tot!

Sa-mi las de-o parte haina, sa-ncing stergarul...nu pot!

Sa iau apoi ligheanul,sa trec la fiecare

Si sa-i dezleg cureaua sandalei din picioare,

Sa spal pe rand la toti talpile prafuite ,

Sa sterg si sa le mangai picioarele-obosite?

"Chiar eu? Ei, nu se poate, nu-s cel mai nimerit!

Am mers atata cale, sunt tare obosit!"

"Chiar eu?Sa mearga altul, e-o treaba prea de jos!"

"Chiar eu? Dar nu se cade, eu stau langa Hristos!"

...Dar iata, se ridica insusi Invatatorul!

Lui nu-I este rusine s-ajunga slujitorul!

El, imparatul slavei! El, Fiu de Dumnezeu!

Sa spele la picioare! Ce nu pot face eu,

Un muritor, un murdar, un las, un pacatos,

El face cu iubire; El spala; si El este Hristos!

El isi dezbraca haina de slava, se smereste,

Se-apleaca....si pe rand, pe toti ii curateste

Si le alina truda, ii face sa-nteleaga,

Ca numai cand smerit esti, tot raul se dezleaga.

Si cand slujesti pe altul, chiar coborand, tu sui

Si poti s-ajungi prieten si frate orisicui!

Hai, vino sa te spele si fa si tu la fel

Lasa-ti deoparte ura, mandria, fii ca El!

Caci daca El te spala, atunci tu ai sa poti

Sa-i ierti pe toti dusmanii si sa-i iubesti pe toti!





Dar, ca si-atunci, la cina, in gand la fiecare

Si-n gandul tau apare aceeasi intrebare;

"Chiar eu?Eu sunt prea tanar, vreau viata sa-mi petrec.

Poate-am sa vin odata, dupa ce ani mai trec!

Acum m-asteapta multe , distracii fel de fel;

Am toata viata-n fata! Isus? N-am timp de El!"

"Tinere drag!Tu nu stii ca viata-i ca un fum?

Si ca stapan tu nu-i esti nici clipei de acum?

Si cine stie oare ca maine va mai fi?

O, n-o stiu nici batranii, nici cei ce-s doar copii!

De-aceea sa ne punem viata-n slujba Lui

Si nu ne va fi teama de moarte, nimanui.



"Chiar eu?...Ei, nu se poate, sunt tare ostenit;

Am fost lovit in suflet, am fost nedreptatit,

Am suferit prea multe, si-acum sunt prea batran

Sa pot sa ma mai bucur, sa pot sa mai fiu bun!"

"O, vino, El iti stie picioarele-ostenite

Si gandurile bune din inima, zdrobite.

El lacrimile-ti sterge, ajunge cat ai plans!

Ridica-ti a ta frunte, te mangaie Isus!"



"Chiar eu?...Nu ma cunosti... Eu am facut de toate...

Eu am lovit pe altii, deschis, ori pe la spate

Si-am fost un vrajmas aprig multor neprihaniti,

Sunt inrait, cu mine, degeaba osteniti!"

"O, te cunosc, iti zice –Invatatorul. Si stiu ce-ai faptuit,

Dar vreau ca si din tine sa fac un fiu iubit

Si sa te iau cu mine, ti-ajunge-atata rau!

Chiar de-ai fi ca talharul pe cruce-Sunt Salvatorul tau!"







"Chiar eu?...Eu sunt un singuratic. E trista viata mea!

M-au parasit toti, nimanui nu-i pasa acum de soarta mea!

Si nu mai am pe nimeni sa-mi dea vreo mangaiere,

Imi sunt zilele pline de-amar si de durere!"

"O, haide, vino! Ai un prieten drag!:

Isus e cel ce-asteapta sa-ti treaca-al casei prag!

O, lasa-L sa patrunda acum in viata ta

Si niciodata singur nu vei mai ramanea!"



"Chiar eu? Eu n-am nevoie, ca eu sunt un om sfant,

Ca mine numai unul sau doi, sunt pe pamant!

Hai, lasa-ma pe mine, eu n-am niciun pacat,

Sa vindece pe altul smeritul imparat!"

"O, dragul meu, nu spune ca n-ai gresit nimic,

Ca inima ta stie cat rau ai faptuit!

Caci numai o minciuna dac-ai rostit pe zi,

Ti-apasa-acum pe suflet atatea zeci de mii!

Coboara-te din turnul mandriei, in care te-ai suit,

Priveste-n tine insuti, si vezi cat ai gresit!

Apoi deschide-ti usa inimii lui Isus,

Si-abia atunci vedea-vei ce mult e pana sus!"



Si astazi, ca odata, in camera de sus,

In Romania noastra a poposit Isus.

El stie ca nu suntem nici vamesi, nici pagani,

C-avem si noi credinta si suflet de romani!

El nu ne osandeste, si nu ne spune nici

Ca n-am fi chiar din ceata cea mica, a Lui, de ucenici!

Dar din umblarea noastra prin viata trecatoare,

Avem murdare inimi, ni-e colbul pe picioare!

Si hainele de suflet, sunt rupte, sfasiate,

Blandetea, bunatatea, le-am parasit pe toate!

Sa-I spunem fiecare –n suflet si in gandul sau:

"O, spala-ma, Isuse, cu sfant sangele Tau!

Si-ajuta-ma de-acuma ca sa raman curat

Si-apoi sa nu mai intru-n mocirla niciodat!

Mi-e inima deschisa, Isuse-Doamne, vin!



Hristos sa te ajute sa faci aceasta acum. Amin!