Poezie Prin credinţă (6)

Privesc prin credinţă o lume de vis

Un Loc care Domnul Isus ne-a promis !

O ţară cu-ntinderi ce nu au sfârşit....

Acolo tronează al nostru Iubit.



Privesc cetăţi cioplite-n diamant!

Din Pietre scumpe văd eu un palat.

Clădit de-un mare Meşter ziditor,

Formând castelul sfânt strălucitor.



Un râu Dumnezăiesc ne povesteşte !

Despre o lume ce ne aminteşte

Prin gurile de aur sfărâmat,

Vorbeşte despre-un mare Împărat.



De undele ce vin ne-încetat

De pe pământul nostru ferecat.

Ducând raport La marele-Mpărat

De tot ce se întâmplă pe regat.



Mai văd acolo râul cu-apă lină

Şi un Izvor ce spală orce tină

Iar cei ce au băut din apa lui

Vor locui în slava cerului.



Văd bogăţii ce nu le pot descrie

Acolo este veşnic bucurie !

E locul unde sfinţii din tecut

S-au dus de pe pământul oropsit



Mai văd acolo parcă-s flori din stele

Şi cântece răsună printre ele!

Nu pot descrie strălucirea lor

În ţara care-I dincolo de nor.



Mă poartă gândul peste mari hotare

În lumea viselor nemuritoare,

În locul sfânt care-i în strălucire

Unde vom fi cu Domnu-n nemurire.



Se vede marea sfântă de cristal

Iar apa ei reflectă la altar.

Ea spală tot trecutu-ndepărtat

Şi-aruncă în adânc ce e pătat.



Iubitul meu de vrei să-l întâlneşti

Pe-Acel ce e din locuri mari cereşti.

Întoarce-te la El până se poate,

Şi vei umbla pe străzi din diamante.



6/2/2003gl 12:50 PM