Poezie Desculţ, pe cărări presărate cu spini

Desculţ pe cărări



Desculţ pe cărări presărate cu spini,

Cu tălpile pline de sânge,

Isuse venit-ai din cer să alini,

Durerea acelui ce plânge.



Umil ai trecut prin al morţii cuptor,

Răbdând suferinţa-n tăcere,

Să dai o speranţă acelor ce mor,

Căci fi-va-n curând o-nviere.



Ai fost pentru cei rătăciţi un Păstor,

Ce turma sub pază şi-o ţine,

Deschisa-i o uşă spre har tuturor,

Ce vor să se-ntoarcă la tine.



Lăsat-ai o turmă întreagă plecând,

Să cauţi pe cărări depărtate,

O oaie ce umblă prin văi rătăcind,

Departe de-a Ta bunătate.



Cu sufletul frânt de-a pierzării dureri,

Tu cauţi până-n ceasul din urmă,

Pe cei ce robiţi de a lumii plăceri,

Plecat-au departe de turmă.



Cândva într-un ceas de-ntuneric cumplit,

Adânc cufundat în ruşine,

Isuse văzut-am ce mult mai iubit,

Şi cât ai făcut pentru mine.



Căci Tu eşti acel ce de veacuri iubind,

De cei păcătoşi se îndură,

În mila Ta mare trăiesc ei simţind,

A braţelor Tale căldură.



Ilie Belciu