Poezie Bagă sabia în teacă!

Bagă sabia în teacă!

Matei 26:52



Cred că sosit-a vremea să te opreşti din goană,

Şi să-ţi apleci urechea la Vocea salvatoare,

Ce-adesea le vorbeşte celor ce-o iau în seamă,

Şi celor care caută cu-adevărat salvare.



Ea spune cu blîndeţe acelor iuţi la fire,

Chiar dacă câteodată ei cred că fac un bine,

Ai grijă! ca nu cumva din lipsă de iubire

Să iasă-nvingătoare iar firea rea din tine.



Ai grijă! chiar şi-n ceasul cînd crezi că ai dreptate,

Să nu recurgi vreodată la sabia ce taie,

Să nu laşi răni în urmă ci plin de bunătate,

Să-nvingi mai bine-n tine a răului văpaie.



Ia sabia cu grijă şi-o bagă iar în teacă,

Chiar dacă vrei să aperi cu ea pe sfinţi, nu-i bine!

Ci mai degrabă lasă, iubirea să te facă,

Un om ce mijloceşte la Tatăl cu suspine.



Ştiind că cel ce scoate în ceasul de mînie,

O sabie tăioasă pe alţii să-i rănească,

Nemijlocit odată-ntr-o clipă de furie,

Prin sabie ajunge sfârşitul să-şi grăbească.



Căci lîngă gîndul sincer şi bun de apărare,

Stă sub o mască fină şi-n taină clocoteşte,

Dorinţa necurată, şi-un gînd de răzbunare,

Ce pe neobservate cândva cumplit loveşte.



Tu poţi rămîne tare, ne-întinat în toate,

De laşi focul iubirii să se aprindă-n tine,

Şi-atunci la cei ce-n lume lecrează nedreptate,

Tu vei fi creştine să le răspunzi cu bine.



Ilie Belciu