Poezie Mielul de Paste

Mielul de Paste



Paseai pe Via Dolorosa, privind la locul unde-aveai sa mori

Pe un drum stropit cu sange, nu cu frunze de finic sau flori

Si mare Ti-a fost intristarea, cand inconjurat de atat popor...

Ai vazut creatia mainilor Tale, lovind cu sete-n Creator !



Si n-a fost nimeni ca sa-Ti stearga lacrima din geana,

Nimeni Doamne, ca sa-Ti lege sangeranda-Ti rana

Ai lasat sangele sa curga, viata Tu Ti-ai dat

Cand toti strigam la unison: "Sa fii crucificat" !



Sub ura si batjocuri, sub lovituri de scorpioane

Urcai dealul Capatanii, ca sa mori intre piroane

Fiindca m-ai iubit, c-asa ai gasit Isus cu cale

Ca sa ma-nfiezi la Tine, sa fiu rodul suferintei Tale !



De bunavoie Te-ai intins pe cruce, si-ai murit

Cu picioarele si mainile strapunse, cu trupul schingiuit

Ce se frangea ca si o paine, impartind iertare tuturor

Ca s-avem sus la dreapta Tatalui, un Mijlocitor !



Multi au cautat o mantuire, dar prea putini au inteles

Ca mai dinainte de intemeierea lumii, pe noi El ne-a ales

Multi L-au privit, dar putini au vazut prin ochii de copil

Ca Atotputernicul a fost pentru un timp si-un Om fragil !



Caci Cel ce-I Duh Isi dadea duhul sus pe cruce rastignit,

Ca Necuprinsul, intre pamant si cer, sta atarnat si tintuit

O, bine-ar fi sa intelegem ca astazi inca mai e har...

Sa primim iertarea si-o hain-albita-n jertfa din Calvar !

¬Amin¬