Poezie Viaţa-i un bun pierdut

"Cine m-a pus aici? Prin porunca

Cui mi-au fost destinate acest loc

Si acest timp?"

Pascal,



Viaţa-i un bun pierdut



Ce e viaţa? Cine ştie?

Viaţa-i o călătorie

Urcă cărarea şi nu ştii

Unde ,când se va sfârşii



Viaţa noastră trecătoare

E asemeni cu o floare

Boboc mândru-n zori de zi

Când începe a înflorii



Floare legănată-n soare

Când dă să se desfăşoare

Brumată-n toamnă târtzie

Ea încetează să mai fie



Viaţa care o trăim

E lucru măreţ, sublim

O comoară pe pământ

Dacă are ţelul sfânt



Aminrire e şi dor

Pentru omul călător

Zi de lucru, lucrătoare

Nicicând zi de sărbătoare



Viaţa-i umbră pe pământ

Cand e soare-I dulce cant

In apus încet dispare

Pş a negurii cărare



Viaţa noastră nu e mare

Viaţa noastră-i o suflare

Răsare soare şi apune

Trece timpul si nu spune



Trece timpul cu neştire

Nefăcând vieţii oprire

Pentru multă omenire

Viaţa e o rătăcire



Frunză-i pe apă purtată

Ce vănturi dau să o bată

Vârtejurile-o tot rotesc

Spre vaduri cu ea pornesc



In mare călătorit

Punte-i pe drum infinit

Peste un râu ce-i inspumat

Loc ce oameni-l străbat



Dulce-i viaţa când n-o ştii

Mâine eşti,ori vei sfârşii?

Vai cum trece şi n-ai ştiut

Viaţa e un bun pierdut