Poezie GLASUL LUI

CU ISUS



Psalmii 17:8

„Păzeşte-mă ca lumina ochiului,

ocroteşte-mă, la umbra aripilor Tale,"

*****

In boabele de rouă din zorii dimineţii,

Străluceşte lumina cu scânteia vieţii.

Iarba împodobită cu mărgele străvezii,

Salută veselă soarele, cu fire frăgezii.



Cerul luminat sfios de timidul soare,

Ne dezvăluie imensa lui splendoare.

Albastrul senin cuprins de înviorare,

Mi-aduce, a Lui Isus binecuvântare.



Şi tainic rugăciunea spre cer se ridică,

Căci inima mea Lui Isus, se dedică.

Şi gândul meu spre El, se îndreaptă,

Fără El, nimic bun nu mă aşteaptă.



Şi ziua de azi, cu El, vreau s-o petrec,

Pe lângă nimicurile din lume să trec.

Să mă opresc doar unde El s-ar opri,

Să fac doar ce ar face El, în această zi.



Glasul Lui, s-aud din miile de glasuri,

Să mă opresc, unde El face popasuri.

Pe genunchi, rugăciunea să vibreze,

Cu ce vrea Isus, să nu fiu în antiteze.



Să tresară bucuria în mine deplină,

C-am făcut ce-a cerut şi-s fără vină.

Ingrijorările ce-s inutile, să nu port,

În toată ziua cu vrednicie să mă port,



Cu-ndelungă răbdare şi mare iubire,

În credincioşie să-I dau Lui preţuire.

Când se va coborî la orizont soarele,

Oboseala să nu-şi atingă hotarele.



Să stau de vorbă cu El, până-n noapte

Pe genunchi în odaia de sus, în soapte.

Pe cei care dorm, să nu-i deranjăm,

Cu a mele treburi să nu-i deşteptăm.



Şi-n noapte târziu cu Isus în gând,

S-adorm adânc, în suflet pace având.

Şi-n zori să mă trezesc pe El lăudând,

Să-l găsesc pe Isus, lângă mine stând.

*****

Prov. 4:5

„Dobândeşte înţelepciune,

dobândeşte pricepere;

nu uita cuvintele gurii mele,

şi nu te abate de la ele."

Amin!