Poezie Sa nu ma tem

Sa nu ma tem cand valul incercarii

Loveste furios in barca mea

Ca-n lutul inimii adanc nadejdea

Sapat-a cuib acolo ca sa stea.



Sa nu ma tem cand somnul nevegherii

Pe cei mai multi doboara la pamant

Ca-n vasul neinsemnat e pus Duh Sfant

Sa nu ma-abata-n cale nici un vant.



Sa nu ma tem cand sulita durerii

Strapunge trupul-acesta pamantesc

Ca-n lacrimi si-n suspine cei firavi cresc

Si doar asa prin ea se otelesc.



Sa nu ma tem cand nebunia lumii

Se inteteste-n dogme si pareri

Ca-n suflet sunt sadite adevaruri

Si ti le spun acuma de imi ceri.



Sa nu ma tem cand gandul necredintei

Se naste-n mintea celui muritor

Ca-n palmele-i strapunse un sfant izvor

Curge din plin dand viata tuturor.



Sa nu ma tem cand boala neputintei

Ameninta puterea sa imi ia

Ca-n taina Cartii Sfinte sta taria

De-a birui cand lupta-i tot mai grea.



Sa nu ma tem cand ceasul revederii

Batea-va gongul tare de sfarsit

Ca-ndata seara cu al ei asfintit

Se frange caci Lumina a sosit.