Poezie Credinţă şi candoare

Când cadrul e de-a dreptul agresiv

Pe o planetă-n spasme repetate,

Eu tot mai cred, senin, în pozitiv,

Şi dacă mă consideraţi naiv,

Lăsaţi-mi doza de naivitate!



Eu pot să văd dincolo de noroi,

De nori imenşi, de umbre-ntunecate

Că este binecuvântare-n ploi,

Şi dacă sunt naiv, cum ziceţi voi,

Lăsaţi-mi doza de naivitate!



Eu văd un vas în bulgărul de lut

Ce-aşteaptă mâini măiestre, dedicate,

Să-i dea speranţa unui început;

Dacă-s naiv, crezând ce-i de crezut,

Lăsaţi-mi doza de naivitate!



Eu tot mai cred că verbul "a iubi"

E conjugat la timpurile toate;

Nu, nu e desuet, este la zi,

Şi dacă sunt naiv, cum par a fi,

Lăsaţi-mi doza de naivitate!



Nu sunt atins de-ameninţarea grea

Cuprinsă în prognoze-ntunecate,

Eu ştiu că e la cârmă Cineva,

Şi dacă sunt naiv, crezând aşa,

Lăsaţi-mi doza de naivitate!



Cărări şerpuitoare de minciuni

Urcă spre piscuri mari de nedreptate,

Dar cred în Adevăr şi-n oameni buni,

De par naiv, crezând în ficţiuni,

Lăsaţi-mi doza de naivitate!



Eu tot mai cred în "bine" şi-n "frumos"

Însă, vă spun, nu e naivitate,

Este credinţa în Isus Cristos,

Cu El de mână merg pe drum voios,

Pe drumul sigur spre eternitate.



Amin

Vulcan, martie 2008