Poezie SA NU UIT NICIODATA

SA NU UIT NICIODATA



1 Timotei 6:6 „Negreşit, evlavia însoţită

de mulţumire este un mare câştig."



*****



Când în adâncul inimii mă cercetez,

Găsesc putere ca să mă debarasez,

De zgura gândurilor mai alunecoase,

Ascunse între gândurile-mi evlavioase.



Şi caut şi găsesc acel gând pus de Isus,

Că sunt făptură nouă şi nu un produs:

Al simţurilor, faptelor, născut din fire,

Ci sunt născută dintr-o jertfă de iubire.



Învăţ, de-a pururea în El să nădăjduiesc,

Privind la blândeţea din Haru-I ceresc.

Învăţ să iubesc lumina revărsată de sus,

Prin Harul în care m-a curăţat Isus.



Şlefuită-n iubirea Lui, învăţ ascultarea,

Şi-n dragostea Lui, înţeleg îndurarea.

Pun frâu gândurilor mele, le convertesc,

Din taina Scripturii lumină primesc.



Sufletul meu e hrănit de iubirea divină,

Şi tresartă-n el, bucuria că-s fără vină.

La orizontul vieţii speranţa se ridică,

Din Credinţa ce-mi poartă paşii fără frică,



Pe un drum ce-ţi dă putere să construieşti,

Şi de-al tău păcat urgent să te pocăieşti.

Nu e vis, totu-i aievea, le-am învăţat, înţeles

Când peste mine-au venit dureri tot mai des.



M-am apropiat de lumină, ca să fiu spălată,

Prin Jertfa iubirii divine, să fiu salvată.

Să nu uit niciodată Harul ce m-a salvat,

În inima mea mulţumirile toate-am aşezat.



Mulţumirea naşte fericire în orice inimă,

Fereşte-te de automulţumirea ce naşte vină.

Mulţumirile născute din recunoştinţă,

Fac în om, mult mai vie, a Sa credinţă.

Amin