Poezie Am renunțat...

AM RENUŢAT...



Am renunţat la lume pentru slăvita Ţară

Când am simţit chemarea în suflet şi-n simţiri

Am dobândit atunci o cruce şi-o comoară

Şi s-au născut în noi cereşti însufleţiri.



A fost o zi de seamă, o zi de cercetare

Şi nu putem uita cum fost-am transformaţi

Chiar Prinţul Păcii ne-a dat mărgăritare

Cu straiele credinţei am fost înveşmântaţi.



Ne-am înrolat în ceata ce-a părăsit pustia

Şi toată mâzgăleala vieţii de plăceri

Am înţeles chemarea, am înţeles solia

Şi-avem o perspectivă a sfintei Înfieri.



Am renunţat la gândul că viaţa-i o himeră

Chiar din secunda-n care Păstorul ne-a găsit

Şi visele ne poartă spre-o altă emisferă

Unde destinul veşnic va fi adăpostit.



Nu mai dorim senzaţii ce gâdilă simţirea

Şi nici idei profane nu mai îmbrăţişăm

Pe-altarul închinării am aşezat slujirea,

Mesajul Învierii cu patos îl lansăm.



Ne-am angrenat în munca de Cer ratificată

Şi nu vom renunţa la ce-am primit de Sus

Chiar de ar fi trăirea cu suferinţi brăzdată

Cunoaştem Fericirea din Ţara făr’ apus...



De-aceea vom străbate pân’ la sfârşit cărarea

Lăsând destinul nostru în mâini ce-au stat pe lemn

Şi nicicând nu vom uita c-a fost răscumpărarea

Ce a sădit în noi un suflu pur şi demn.



gc/oct.2012