Poezie Credinta vindeca

Credinta vindeca



Asculta Doamne Tu acuma ruga mea,

Alina-mi sufletul bolnav, caci doare,

Si spune un cuvant, de-i Voia Ta,

Caci ma cunosti din cap pana-n picioare,

Si ma citesti ca pe-o deschisa carte,

Stii fiecare os, si muschi, si fir de par,

Citeste-ma deci azi si pune-ma deoparte,

Si iarta-ma caci eu mereu Te supar!

Caci trupul meu e slab si trecator,

Si de durere e lovit in vre’une zile,

Si mai stiu dureros ca o sa mor,

Cand se vor termina a vietii mele file!



Dar nu durerea fizica Te rog s-atingi,

Cu mangaierea Ta, O, Domnul meu,

Caci sufletul meu este prins in chingi,

Pe el Te rog sa-l vindeci, eu, mereu!

Elibereaza-mi Doamne durerea mea,

Caci e durerea Ta, cand mi-ai luat-o,

Cu fiecare pas gresit din viata mea,

Pe Tine Te lovesc, caci viata Ta mi-ai dat-o!

O, Doamne, cand am sa pot sa fiu,

Asa cum Tu m-astepti mereu, de mult,

O, Domnul meu, caci Tu imi spui si stiu,

Dar Domnul meu, de ce eu nu Te-ascult?



Am plans la crucea Ta, O, Domnul meu iubit,

Dar a venit timpul sa rad, si sa ma bucur,

Caci Doamne, Tu pentru mine-ai biruit,

Si-n Trup cu Tine, Tata, Duhul eu m-alatur!

Si eu te rog acum din nou, de vrei,

Sa-mi cureti sufletul si mintea, caci Tu poti,

Asa cum ai facut si in trecut cu toti acei

Care-au crezut in Tine, i-ai vindecat pe toti!

Leprosul, care s-a apropiat de Tine atunci,

Privind la Tine Doamne cu speranta,

Cu trupul plin de bube, rani adanci,

I-ai luat durerea Tu, si l-ai intors la viata.



Femeia cu scurgere de Tine s-a atins,

Si Te-a uimit atunci cu-a ei credinta,

S-a vindacat in data, de-atunci ea n-a mai plans,

Caci i-ai dat scop in viata, si dorinta.

Bolnavi, orbi si ologi ai ridicat din pat,

Caci i-ai citit si pe ei, ca pe-o carte,

Si ai vazut ca se caiesc de-al lor pacat,

Si i-ai iertat, si Tu i-ai pus deoparte.

Nu te-ai uitat la trupul lor slabit,

Credinta-n sufletele lor pe Tine te-a atins,

Si tuturor acelor care cu dragoste-au vorbit,

Tu le-ai curmat durere, suferinta, plans.



Caci ei nu te-au privit ca Om, ca multi,

Ei te-au vazut ca Domn, si Imparat,

Si Te rog si eu acum, sa ma asculti,

Caci si eu stiu acum, ca e adevarat!

Precum sutasul cu-al sau bolnav rob iubit,

Ce s-a ferit sa Te cheme la el in casa, rusinat,

Caci stia cat de mult in viata Ti-a gresit,

Dar si-a dorit iertarea, viata fara pacat!

Si asa frumos el a vorbit prin cei,

Ce i-a trimis sa-ti ceara mantuire,

Caci Doamne Tu i-ai si iertat pe ei,

Stapan si rob, pentru credinta si iubire!



Caci el Te-a vazut si Domn, si Imparat,

Si Ti-a trimis aceste vorbe cu credinta,

Stiind ca poti de vrei, si e adevarat,

Cu-o vorba, robului sa-i alini suferinta.

Asa cum el comanda unui om de-al sau,

Sau altuia, dupa a sa dorinta sau placere,

La fel Tu Doamne poti in Cerul Tau,

Sa poruncesti sa-l scape de durere.

Si eu te rog acum, O, Domnul Meu,

Sa poruncesti sa scap de-a mea durere,

Si-o sa Te rog si-acuma si mereu,

Pana atunci cand o sa ai placere!



Si-o sa ma ierti candva de vrei pe mine,

Pe cel ce-Ti striga Numele de-aici de jos,

Iar oricare Ti-ar Fi dorinta, si cand vine,

O s-o primesc umil si bucuros,



Caci vine de la Tine, Domnul Meu,

Si Te iubesc!

Amin!



Dar de la Duhul Sfant,

prin robull Sau,

Mihail Badea,

22 ianuarie 2012