Poezie psalmul unu

Esti ca un pom sadit langa o apa

Si roada ti-o aduci la vremea ei

Iar frunza-ti, nu-i uscata niciodata

Caci, nu te duci la sfatul celor rai



Nu ratacesti pe calea pacatoasa,

Si nu te-asezi pe scaun cu cei rai

Placerea ta, e legea sanatoasa

Si cugeti ne-ntrerupt la rostul ei



Tot ce incepi tu duci la bun sfarsit

Caci Domnul Slavei i-ti conoaste calea

Tu esti, a-i fost, vei fi neprihanit

Si vei trai pe veci rascumpararea



Nu tot asa-i cu oameni cei rai

Ce la-ncercare sunt usori ca pleava

Pe care-o zboara vantu-n patru zari,

Si-o spulbera, si totul e degeaba.



La judecata ei nu pot veni

Cu fruntea sus si fata-nseninata

Si nici in adunari ei nu vor fi

Pieirea-i calea lor asigurata



Caci Domnul este cel ce stie totul

Pe cel neprihanit El il cunoaste

Si-l duce-n vesnicie, loc dorit,

Si castigat, prin jertfa de pe cruce.