Poezie NEBIRUITA ARMA

In van luptam cu sabia mea slaba

Ma rapunea dusmanul neimpacat,

Cand Te-am chemat in ajutor si-n graba,

Nebiruita-Ti arma Tu mi-ai dat!



Deodata, o spaima ma tine,

O banuiala strivitor de grea:

Prapastiile Tale incep chiar din mine,

Un inceput, deschis in inima mea.



Doamne ,m-am plans ca viata mi-e grea,

Te-am rugat sa mi-o iei... n-ai vrut sa m-asculti...

Mi-ai spus atat:,, sa nu fie numai a mea,

S-o-mpart cu altii, cu cat mai multi...



Doamne, inima nu mi-e buna de nici o treaba

Prea am tinut-o-n piept numai podoaba

N-am pus-o la lucru, n-am dat-o la scoala;

Am crutat-o... si mi-a ramas nepriceputa, goala.



Mi-ai dat o arma o, Isus

Iubirea, cea mai de pret comoara

Mi-ai spus sa lupt, sa iert si sa iubesc

Sa leg Cuvantul Tau in inimioara.



AMIN.