Poezie Zaharia (1)

Zaharia



Cu pasi marunti, de ani ingreunati,

Inainteaza-n Templu batranul Zaharia,

Cu zgomot sters de pasi, de umbra-nconjurati,

Se-ndreapta spre altar fiul lui Abia.



E singur, singurel in Templul Domnului,

Cum este obiceiul de demult,

Face ce i se cere de cand e-n slujba Lui,

Zicad in gand "Doamne, porunca Ti-o ascult!"



"Prin sorti Tu Doamne pe mine m-ai chemat

In Templu astazi sa-Ti slujesc!

Si cred c-o sa ma ierti caci Te-am rugat,

Si ruga mi-ai primit,Tata Ceresc!



Cand ceilalti sunt afara, si asteapta,

Ei habar n-au de ce ma rog aicea eu,

Cu Tine singur in credinta dreapta,

Cu Tine Doamne stau in gand mereu.



Alina-mi Doamne a mea sufeinta,

Caci stiu ca sunt batran, si e tarziu,

Caci Doamne Tu-mi cunosti dorinta,

Si stiu ca-s prea batran ca tata sa mai fiu.



Doar iarta-mi Doamne gandurile amare,

Stiu ca vesel trebuie sa Iti slujesc,

Dar Doamne atat de mult ma doare,

Caci mi-am dorit in viata sa rodesc.



Caci oare nu traim degeaba pe pamant,

Daca n-aducem rod si Tie bucurie,

O Doamne iarta-ma caci trist eu sunt,

Caci numele mi-e sters pentru vecie!"



Asa se roaga batranul preot in gand,

Si spre altar incet el se indreapta,

Cu ochii-n jos pe lespezi el calcand,

Habar n-are ce langa-altar l-asteapa!



E un inger ce-i trimis de Domnul Insusi,

Ca sa-i vesteasca-a Domnului minune,

Caci El asculta ruga lui Zaharia, si

Intr-o femeie stearpa rod va pune!



-Zahario, prin mine Domnul tau te cheama!

Tuna in Templu vocea Ingerului Gabriel,

Apropie-te, nu iti fie teama,

Caci vesta buna vine de la El!



Iata ca Domnul te iubeste si de-aceea,

Pentru ca tu in viata esti neprihanit,

Are de gand sa-ti implineasca ceea

Ce ti-ai dorit, curand si negresit!



Si nu-ti va sterge numele din vesnicie,

Caci vesnicia te va pomeni mereu,

Si cel ce-ti va fi fiu aicea tie,

Mare va fi in cer, la Dumnezeu!



Caci el vine ca sa vesteasca,

Pe insusi Domnul pe acest pamant,

Cel ce-I trimis sa mantuiasca,

Cel Preaputernic, vesnic Viu si Vesnic Sfant!



Patruns de teama si de bucurie amara,

Zaharia totusi se-doieste,

Nu stie ce sa zica, ce sa ceara,

Dar totusi el la urma indrazneste:



-O Doamne iarta-ma, dar sunt batran,

Nevasta-mea e stearpa din nascare,

O Doamne iarta-ma ca sunt nebun!

Dar e posibil o minune-asa de mare?



-O, dar tu acum te indoiesti,

De maretia Domnului cel Sfant?

Si pentru c-ai indraznit ca sa vorbesti!

Va fi si ultimul al tau cuvint!



Pana atunci cand vei vedea cu ochii tai

Ca cele ce ti-am spus aievea sunt!

Pana cand fiul tau ii va deschide pe ai sai

Tu nu ai sa rostesti nici un cuvant!



Si-asa a fost intocmai cum a spus

Ingerul, prin voia Tatalui Ceresc,

Desi sunt vremuri din trecut-ul ce-a apus,

Si astazi Scripturile-l vestesc!



Si mut a fost preotul Zaharia,

Pina-n ziua cand Ioan s-a nascut,

Si mare i-a fost bucuria,

Din Ziua aceea el n-a mai fost mut!



Caci a crezut cu toata fiinta,

In Domnul care l-a incercat,

Si nu si-a mai pierdut credinta,

Pana-n ziua cand la Domnul el a plecat!



Si cat de mut a fost Zaharia,

Atat de tare Ioan a strigat!

Si-n lume l-a vestit pe Mesia!

Mantuitorul nostru minunat!



Caci da, Ioan e mare printre oameni,

Dar si mai mare e a lui strigare,

Caci el srigand la ai lui semeni,

El ne-a adus noua vestea cea mare.



Caci s-a nascut doar pentru a vesti,

Pe Fiul Domnului ce vine sa ne dea iertare,

Si-ti multumim O Doamne care esti,

In vecii vecilor, Tu peste toti, mai mare!



Si iarta-ne Doamne caci daca ne-ndoim,

Si muti de-o sa ne lasi ca Zaharia,

Din suflet iti strigam, din gand, ca te iubim!

Caci Doamne ni L-ai trimis pe Mesia!



Amin!



Dar de la Duhul Sfant,

prin robul Sau,

Mihail Badea,

31 decembrie 2011