Poezie La poarta timpului

La poarta timpului va bate

Un ceas necunoscut defel.

Sa cautam, intai de toate,

Cu pace sa intram il el.



Sa dam mandria la o parte

Si nepasarea, gandul rau,

Ca dincolo de-acestea toate

Ramanem singuri doar cu... "eu ".



Sa facem bine tuturora;

Nicicand rasplata s-asteptam

Iar cand v-apare aurora

Spre cer in stoluri sa zburam.



Sa nu ne tina lanturi grele

De-acest pamant ce-i trecator,

Ca nu aici ci printre stele

Avem locas mostenitor.



Dar pan ' atuncea fiecare

Cu fapte bune, rugaciuni,

Cu ochii atintiti spre soare,

Sa cautam sa fim mai buni.



Si sa stam veghetori la posturi

Cu untdelemn scump cumparat,

Sa fim strajerii de pe ziduri

Care-l asteapta pe-Imparat.



Sa ne-nrolam in oastea sfanta

Si pentru Domnul sa lucram.

Sa fie lupta cat de crunta -

Nicicand ' napoi sa nu ne dam.



Pe cap cu coiful mantuirii,

Cuvantul sabie s-avem

Iar platosa neprihanirii

Sa ne-nsoteasca cand luptam.



Sa nu uitam de-ncaltaminte,

De ravna Evangheliei

Ce-aduce pace si dreptate

Printre acei ce-s ai Sai miei.



Sa ne incingem cu-adevarul,

Scutul credintei sa avem.

Sa ridicam mai sus drapelul

Si-asa in vant sa il tinem...



Asa sa-ntampinam pe Domnul

Cand reveni-va pe pamant

C-atunci ni se va stinge dorul

Caci am lucrat pentru Cel Sfant.



Si vom serba o vesnicie

Serbarea celor mantuiti,

Si vom canta cantari o mie

Cu-acei ce n-au fost biruiti.