Poezie Sărmane om

Sărmane om.



Din vestita ta onoare,

N-a rămas decât un ciob,

Nu mai vrei să dai crezare

Sfaturilor de valoare,

Şi slujeşti cu-nverşunare,

Lăcomiei ca un rob.



Om sărman, seteos de viaţă,

Ce-n zadar te chinuieşti,

Ca să poţi ieşi din ceaţă,

Dumnezeu ca o povaţă,

Iubitor ţi-a pus în faţă,

Bariere să te-opreşti.



Printre zilele de vară,

De n-ar fi şi nopţi târzii,

Nu te-ai mai opri spre seară,

Să aduni ca o povară,

Comoară lângă comoară,

Până când te-ai prăbuşi.



De n-ar fi lăsat durerea,

Dumnezeu în calea ta,

N-ai fi cunoscut tăcerea,

Şi n-ai mai vedea Puterea,

Celui ce-ţi dă mângâierea,

Şi în clipa cea mai grea.



De n-ar fi nori şi furtună,

Ger năprasnic şi îngheţ,

Pentru tine-un cer cu lună,

Zilele cu vreme bună,

Soarele ca o cunună,

N-ar mai fi aşa de preţ.



Înţelegi câtă-ndurare,

Ne arată Dumnezeu

El dă binecuvântare,

Dar când mergi înspre pierzare,

Prin necaz sau încercare,

El apare-n drumul tău.



Martie 2008 Ilie Belci